Vila Aquamarine - Review

O incursiune plină de suspans în trecut te va ține treaz până târziu în noapte!

“Diversitate” trebuie să fie cuvântul care caracterizează cel mai bine aparițiile literare ale Monicăi Ramirez. Scriitoarea română, cunoscută pentru romanele polițiste și pentru seriile care ar pune la respect și Scandi Noir-ul, a fermecat în egală măsură cu volumele de aventuri și dragoste, cu impresionanta distopie Metropolis, dar și cu dramele de sine stătătoare la care se pricepe de minune.

Ce trebuia să se adauge la acest parcurs complex și cosmopolit? Evident, ficțiunea istorică. Dacă îți plac creațiile australiencei Kate Morton (noi suntem fane), pregătește-te să o detronezi în preferințe, căci „Vila Aquamarine” e mai vie, mai răvășitoare și mai fascinantă. Rămâi alături de noi pentru recenzia celui mai nou roman semnat Monica Ramirez!

„Viitorul este trecutul care se întoarce pe altă poartă”

Dacă o citești pe Monica Ramirez, știi că obișnuiește să își înceapă romanele cu un motto sugestiv, dar parcă niciodată nu a fost mai semnificativ mesajul decât în cuvintele de mai sus, ce îi aparțin lui Arnold H. Glasow, un om de afaceri și comedian american. Iar după această marcă înregistrată Monica Ramirez, urmează una dintre cele mai în forță descinderi în peisajul unui roman, descrierea Vilei Aquamarine, „fortăreața placată cu pietre azurii de ardezie și apatit”.

Încă în picioare în prezentul eroilor săi, Vila Aquamarine „nu va exista veșnic”, anticipează autoarea, pentru că „fortărețele dispar. Vilele dispar. Oamenii dispar. Dar secretele rămân”. După un asemenea incipit, mai e de mirare că tremurăm de nerăbdare să aflăm cine este fata îmbrăcată în rochie albă care plutește delicat pe o apă brăzdată de trandafiri roz, atât de vie inclusiv pe copertă?

Însă „Vila Aquamarine” știe să țină de secretele sale (și de protagonistele pline de spirit) și ne invită mai întâi să pătrundem în lumea Tarei Kilmartin, o jurnalistă de investigații de la The Irish Times, care s-a întors acasă, în orașul Waterville, din Comitatul Kerry, pentru a locui o vreme la mama sa. Cititorul înțelege instinctual că s-a petrecut ceva cu frumoasa fată roșcată, care e surprinsă căutând cărți cu care să își treacă timpul la magazinul de haine second-hand Oldies but Goldies, unde lucrează Eliza, prietena mamei sale Moira. Dar, precum vila, și Monica Ramirez ține cu dinții de secretele eroinelor sale, dozându-ni-le cu grijă, picătură cu picătură, exact așa cum se cuvine.

Ca să-și țină fata departe de întunecata prăpastie a depresiei, Moira pune la cale un plan ce se va desfășura fir cu fir pe parcursul narațiunii. Iar atunci când o scrisoare veche alunecă mânată parcă de forța predestinării dintre paginile unei cărți de Agatha Christie, începem să surprindem în toată măreția ei „schema”. Epistola nu mai văzuse lumina zilei din 3 august 1940, când autoarea sa, Evangeline, scria unei misterioase și dragi „T” că sosește cu primul vapor, după o adevărată aventură în care, plină de istețime, reușise să își ia în mâini viața complicată de femeie a perioadei interbelice, fugită de acasă în mugurii războiului de teama unui „demon” și mai întunecat decât armatele lui Hitler.

Andreea Băluțeanu

DivaHair